Mi-e dor de tine,tara mea frumoasa, La malul marii cand fugeam grabita, Cand calul- imi batea tactul din copita.. Si departarea asta ma apasa… Mi-e dor de tine patrie natala Cand vreau sa te revad mi-inunda lacrimi Si caii-s mai salbatici,nebunateci, Pe tarm de mal ce fantomatec ei alearga Mi-e dor de tine munte,pisc golas Mie dor sa-ti povestesc despre iubire Si despre departari,dezamagire, Si sa te mut aproape de oras… Mi-e dor de pietrele din drum ,de sant Mi-e dor si de trairile celeste De cum zburam pe cal fara capestre Mi dor de toamna si de-un ultim dans
Nu m-am gandit niciodata sa scriu poezii in mod expres . Candva in copilarie am indraznit sa scriu cateva versuri care au fost recompensate de profesoara mea de romana cu o nota de zece .Apoi dupa multi ani am scris o mica poezie despre mama in limba engleza pentru un concurs la o publicatie si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca mi-au publicat poezioara. Mi-au placut intotdeauna poeziile sa le recit sa le citesc sa le interpretez dar nu m-am gandit niciodata sa scriu cu adevarat poezii. Viata insa ne da lectii nestiute , ne surprinde si ne socheaza uneori. Inspiratia mea a venit fara sa vreau , asa dintr-o data , cand l-am pierdut pe tata si eram cu inima sfasiata . De fapt la mine versurile au venit singure... din durere si din iubire .... eu n-am facut nimic deosebit.... decat le-am scris
Vezi toate articolele lui Mihaela CD
