Visul din vis !
Autor: Teodora Dumitru
Într-o noapte am visat frumos,
Oameni buni , ce credeți c-am visat ?
Un copil care mergea pe jos,
Singur pe o uliță de sat…
Bătea din poartă- n poartă căutând,
Şi căuta şi nu putea găsi ,
Căsuța ce era la el în gand ,
Şi obosit pe-o piatră poposi .
Lacrimi calde-n barbă se-adunau,
Că nu găsea portița ce-o ştia,
Pe lângă el săteni se perindau ,
Dar, parcă nimeni nu îl cunostea .
Într-un târziu adoarme-n iarba crudă ,
Lângă pietroiul mare , prăfuit,
Necăjit că nimeni nu-l ajută,
Să găsească locul lui dorit !
Deodată-n visul lui se face soare ,
Şi o lumina albă-i scaldă fața,
O mână- i şterge fruntea de sudoare ,
Şi-o voce caldă- i spune ,,Bună dimineața!
În camaşa albă ca de spumă,
Pe brațe îl ridică lângă piept,
Era bunica blândă şi bătrână,
Venită-n vis din lumea celor drepți.
Şi m-am trezit din vis într-un suspin,
Dar parcă n-aş fi vrut să mă trezesc ,
Acolo-n vis cu căutări şi chin ,
Pe buna am putut să o -ntâlnesc !
Copil fiind ce bine îmi era,
În bratele ei calde ca de sfântă,
Ascuns ,în suflet ,dorul pentru ea ,
Mi-o aduce-n vis , bună şi blândă !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 