Taranul

ŢĂRANUL

Autor: Mugurel Puscas

Pe drumuri colbuite trec cirezi,
Coboară-ncet amurgul peste sat,
Carul cu grâne intră în ogradă,
Lumina-şi frânge ultimul oftat.

Opaiţul vechi mijeşte la ” feresci „,
Pe masă mămăliga-i aburindă,
Ritualul mesei, simplu şi străvechi,
Se derulează de vecii în tindă.

Lin mângâie un creştet de copil,
I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă,
Ţăranu-i ostenit… În aşternut,
Femeia lui l-aşteaptă ludă, tandră.

Târziu… Îngândurat, blând şi divin,
Cu-n Tatăl Nostru tainic şi profund,
Ca soarele spre-o altă zi de vară,
Îşi trece carul dincolo de-amurg.

Cu Dumnezeu stăpân, în gând şi-n car,
Cinstit, sărac, dar plin de biruinţă,
El duce mai departe-al vieţii har
Şi-a neamului… Nemuritoare fiinţă!

De acelasi autor:

Februar

Cabana iubirii

Gerul Bobotezei