ÎN OCHII IUBIRII
Autor: Mircea Trifu
Acopăr un nor c-un pumn de pământ
Și-mi fac sub picioare un lac de noroi,
Săpând în adâncuri un fel de mormânt,
Să-ngrop fără cruce durerea din noi.
Și-astept să-mi devină oglinda uscată,
Aproape de iarnă vreau pagina goală,
Ne trece prin minte că n-am fost vreodată
Decât o iubire-ntr-un strop de cerneală.
M-apuc să visez pe o bancă în somn
Și încep să le bat pe zăpada din foi,
Cu mâna de cuie și-o cruce de Domn,
Mă-ntorc cu iubirea pe timp înapoi.
Îl vad pe Manole ce-o leagă pe Ana
Și-o arde în focul căminului tău,
Prividu-și ruina și-nalță Doftana
Și moartea-l închide în sufletul său.
Culeg de pe ochi când plânge-o copilă
Un strop din iertare și-apoi il șoptesc,
Să-i poarte Manole coroana-i de milă,
Făcută din lacrimi și-un zid chinezesc.
Mă-ntorc dimineața sub pleoapele tale,
Cum vine copilul pe-o coală de lapte
Și-n floarea privirii, ascuns sub petale,
Mă ghemui, iubire, prin marea de șoapte.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 