Pacatul mi-este oaza

quill-175980_640

PĂCATUL MI-ESTE OAZĂ

Autor : Mircea Trifu

Pisez cu piatra razele de soare,
Până-mi devin nisip în palme
Și urc apoi cu ele-n buzunare
Pe fruntea muntelui ce doarme.

Și-i cern muncitul meu pe chip,
Parcă-i deșert înflăcărat de fard,
Ce doarme dus în focul din nisip,
Nu îl trezesc nici visele ce-i ard.

Ceru-și întinde lenea și visează,
Eu în căușul palmei de sub cap
Îi storc ca sânul, perna-nrourată
Și ca o ploaie în tacere, scap.

Vărs lacrima de apă și mă iert
Al meu apus se-ngenunchează,
În jurul meu și-n mine e deșert
Dar în păcatul ăsta fac o oază.

Destinul imi ia calea frunzelor
Din călimara plină de eclipse,
De-nmugurește toamna, mă cobor
Să scriu în versuri tainele din vise.

De acelasi autor: 

O mare de nisip

Mi s-a mai stins o mama

Dragostea dintr-o poveste

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.