AMORAŞUL ZGLOBIU
Autor: Mugurel Puscas
Azi-dimineaţă un amoraş, în şagă,
A poposit la mine în oraş,
Fără zăbavă a-nceput să tragă
Din tolba lui cu doruri în relaş.
Pe aripi cu iubiri fremătătoare
S-a pripăşit la geamul meu, discret,
A pregătit săgeata otrăvitoare,
Viclean, din zbor, mi-a-nfipt-o, lin, în piept.
Am râs şi-am zis : ” Hai, fi serios, copile ! „,
Ştiu, eşti şiret în zboru-ţi de lăstun…
Din arc divin, cu tandre proiectile,
Fost-am împuns prea des ! Deci, sunt imun !
Nu vezi ? Sunt ” nins ” ! Am vremuri fermecate
În urma mea, alei cu-amor şi nuci,
Îmbrăţişări prelungi, calde păcate…
Deci, pleacă ! Nu-ncerca să mă seduci !
A săgetat, zâmbind, zburând în zare
Spre alt oraş, cu arcul său zurliu,
Eu am rămas imun… Aşa-o fi oare ?
N-am cum ! Ai ochi de miere, trup nurliu !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 