Unui monstru sacru

unui monstru sacru mircea albulescu de gabriel ionescu

Autor: Gabriel Ionescu 

 Actorului Mircea Albulescu

 

Azi l-am văzut pe Mircea Alnbulescu,

Vorbind de bătrâneţe şi de moarte,

El Monstrul sacru, un Român, un Escu,

Îl văd mereu,ţinând în mână-o carte.

 

El locuieşte singur într-un bloc,

Şi cam uitat de lumea sa teatrală,

Iar miile de fani.. ţ’stă mintea-n loc,

Habar nu au de-i mort, sau se mai scoală.

 

Iubite Mircea, eu nu te-am uitat,

Eu am în minte, tot ce-ai fost pe scenă,

Şi pentru mine stai într-un palat,

Şi aur pur ţi-a curs şi-ţi curge-n vene.

 

Regret profund că ţi-ai pierdut jumatea,

E tristă viaţa când eşti singur cuc,

Dar încă mulţi, ţi-admiră Majestatea,

Iar detractorii, ruşinaţi, se duc.

 

Mulţi te iubim şi respectăm Maestre,

Deşi  nu-ţi place ca să-ţi zic aşa.

Dar pentru noi tu ai deschis ferestre,

Şi-i blasfemie să putem uita.

 

Români-s învăţaţi, iubite Mircea,

Ca să-i respecte pe cei buni, doar morţi,

Dar fanii tăi îşi vor schimba matricea,

Şi îţi respectă, anii care-i porţi.

 

Nu-ţi pot schimba în bine bătrâneţea,

Deşi ţi-aş da averi , de aş avea,

Ţi-aş dărui de-a pururi tinereţea,

Să poţi să joci din nou, pe scena TA.

De acelasi autor: 

Sarutul

Frunze in toamna

Ceapa

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.