
VISUL MOV
Autor : Aurelia Oancă
Am stat cu gândul meu de vorbă,
M-a ascultat dar n-a răspuns,
Eu nu i-am povestit de ciorbă
Ci de un dor al meu ascuns.
Atunci el a făcut magia
Şi ochii mei au poposit,
În locul unde nu-i urgia,
Dar este-ascuns, este dosit.
În parcul sufletului meu,
Loc unde rareori mă duc,
Dar mi-amintesc de el mereu
Şi trepte mov încerc să urc.
Brodate sunt cu mii de stele,
Albastre, mov sau violet,
Crescute din dulci rămurele
Şi puse ca pe-un şevalet.
Atâta farmec şi splendoare
În suflet mi s-a cuibărit,
Mă voi întoarce-n lume oare ?
Sau voi dori alt răsărit ?
Gândul mi-a spus să stau cuminte
Şi farmecul să îl păstrez,
Doar în simţire şi-n cuvinte,
Apoi, la tine să visez !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
