TINEREȚEA-N DOI
Autor : Aurelia Oancă
Pornit-am pe un drum ce duce-n iarnă,
De mână prinși și dragoste purtați,
Deși avem a bătrâneții haină,
În suflet suntem tineri și curați.
Pășim timid pe frunzele uscate,
Ne doare rana toamnei pe pământ,
La fel și toamna noastră, drumuri bate
Ni-s pletele pudrate cu alb vânt.
Dar sufletele noastre mai respiră,
Un aer tineresc în tot ce simt,
Deși sunt mulți ce spun că ne expiră
O viață dăruită pe pământ.
Noi ascultare nu dăm decât vieții,
E singura ce vine lângă noi,
Chiar dacă-n spate-s ani bătrâneții,
Vom strânge-n brațe „Tinerețea-n doi” !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 