Autor:Eugenia Grobnic
Unind clipa de răsărit cu cea apusă,
Nasc potecă din timp,idilică-mpletire,
Fugind cât mai departe de umbra ta ascunsă,
Să nu mă sting în privirea-ți,falsă strălucire.
Din cioburi de suflet,sângerânde,mă-ntregesc
Și te conjur să nu-mi mai calci cărarea,
Vreau pașii mei tăcuți,fără să te întâlnesc,
Doar vântul răzleț să îmi tulbure uitarea.
Uitării îi voi pune lacăt și verige,
Te voi goni din amintirile-mi hulpave,
Îmi voi ascunde chipul,să nu mă poți atinge,
Îmi voi trăi secunda,fără iubiri bolnave.
Pierdută-s pentru tine,gândind că sunt prea oarbă
Să nu-ți simt gândul,ce adeseori îți fuge,
Te mistuie,te minte,l-asculți cu mintea slabă,
Hranindu-te cu răul,ce ți-a rămas în sânge.
Ai să te-ntorci pe-ntunecatele-ți cărări,
La glasul meu duios,la ochii mei,la mine
Te condamn să suferi, căci vor pieri-n chemări
Și dorul și speranța și ziua ta de mâine.
De acelasi autor:
Poezii pentru sufletul meu 