Recurs la umanitate
Autor: Eugenia Grobnic
Se cutremură pământul și tot cerul
De atâta răutate între noi
Și tulburate sunt apa și izvorul,
Nici ploaia nu ne mai spală de noroi.
Strâmb înaintăm,încovoiați de ură
Și suntem pe dinăuntru goi și reci,
Aruncăm cu pietre în iubirea pură,
Judecând cu mintea capetelor seci.
Existăm într-o lume în agonie,
Tăcând am ajuns iobagi la idioți,
Cretinii au diplomă pentru prostie
Și viața ne e bârfită pe la porți.
Gândirea-i stearpă,anulată-i mândria,
Trăim clipa într-o formă nebună,
Hrăniți cu ură am ucis omenia,
Adevăr ascuns,punem preț pe minciună.
Suntem plini de venin,ne mâncăm între noi,
Fără suflet,fost-am oameni odată,
Demnitatea a fost aruncată-n gunoi,
În glod am dus moștenirea lăsată.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 