Tacerea umbrelor

 

1259e84f364e9a1a2b6df65ebba06016

APRECIAT GENIAL

Tăcerea umbrelor

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Eram străini de lume și de vise,

De timp, de noapte, zi, de totu-n jur,

Atunci când spațiul dintre noi pierise

Și-un singur trup eram, întreg și pur.

 

Săruturi lungi, suspine de o clipă,

Luciri de trupuri arse de văpăi

Din suflete rostogolind  risipă

De scânteieri în ochii mei și-ai tăi.

 

Ne înălțasem într-un singur zbor,

Un singur trup, o singură zvâcnire

În clipele pierdute-ntr-un fior

Născut în valurile de iubire.

 

Ne-am reîntors din lumea de plăcere

În zbor ușor și-alunecări de pași

Nehotărâți, pe vârfuri și-n tăcere,

Ca doi copii, de lucruri noi atrași,

 

Iar mâinile au început un joc

Ce ne-atrăgea în dulcele balans

Al unor umbre ce, din loc în loc,

Se-nlănțuiau, pe ziduri, într-un dans.

SPKITHN

2 gânduri despre „Tacerea umbrelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.