Un strop de suflet

 

Un strop de suflet

Autor: Mihail Janto

Germania

 

Ți-aș dărui chiar floarea veșniciei,

lumina-n care soarele răsare,

cu dragoste, cu seva bucuriei

și susurul din plânsul de izvoare.

 

Ți-aș dărui iubirea cea nebună,

când greierii își dau iarăși concerte,

pierduți să fim sub razele de lună,

făr-a simți ce-nseamnă dulci regrete.

 

Ți-aș dărui și ploaia primăverii,

pacea-n cuget ce se-așează peste sat,

din inimă amurgul înserării,

să simți ce înseamnă primul suspinat.

 

Ți-aș dărui și timpul ce nu doare,

cu-n strop de suflet ce-am jertfit din mine,

iar clipele să-ți fie sărbătoare,

ca dragostea s-o înțelegi mai bine…