Am invatat

AM ÎNVĂȚAT…

Autor : Aurelia Oancă

Am învățat să strâng din dinți
Când lumea rea vrea să mă frângă,
Am înghițit lacrimi fierbinți
Când totul mă făcea nătângă.

Am ridicat din văi adânci
Lumina care mă străbate
Și mi-am schimbat de fier opinci
Din drum când răul mă abate.

Când obosit eu am căzut,
Fără putere pe-al meu drum,
Ochiul cu lacrimi a văzut
Un om pe care-l chem acum.

E omul ce s-a ridicat
Deși avea genunchiul rupt,
Din rădăcini a adunat
Ce-ascunde solul dedesupt.

Popas în taine a făcut
Și mi-a zidit chipul cel nou,
Ce-a învățat nou început
Eliberat din vechi lasou,

Și așezat pe noi aripe
De vultur ce iubește zarea,
S-a scuturat de grele clipe
Și a spălat țărmul ca marea.

Peste dureri ușor va pune
Cenușă de uitare grea,
Așa cum soarele apune,
A doua zi va lumina

Și va zidi o nouă cale
Pe care pașii-o vor străbate,
În pietre va ascunde-o jale,
Din drum nicicând nu se abate !

De acelasi autor: 

Femeia

Martisor

Pagina Aurelia Oancã