VEȘMÂNT DE NEA

Autor : Aurelia Oancă

Din depărtări de timp știute
Coboară lin o zână albă, 
Adună în veșmânt minute,
Secunde preschimbate-n salbă.

În puful alb ea le preface,
Cu o baghetă înstelată
Și le coboară-ncet, și tace,
Ascultă joaca lor dansată.

În joc de fulgi ca fluturi moi, 
Se prinde fiecare clipă,
Aș vrea să fim cu ei și noi,
Să ne ascundem sub aripă,

De anotimp zglobiu și rece
Dar care-aduce înnoire,
Peste o toamnă care trece, 
Covorul alb e-o dăruire,

Ce-ascunde mici comori sub stele
De alb imaculat și pur, 
În primăvară vor fi ele
De gingășie drag contur !

De acelasi autor: 

Pe muzica vietii

De m-ai iubi …

Am invatat