Suflet drag, Tu Romanie

Autor: Mihail Janto

Așteptări pierdute-n beznă,

astăzi, căi spre pribegie,

umbre triste pân´la gleznă,

doar minciuni și doar hoție.

 

Tot vorbind de libertate,

ați vândut țară și glie,

minți secate, guri spurcate,

vă-necați în avuție.

 

Cumpărați câte-o icoană,

pentru suflete în foame,

și călcați peste o rană,

peste trupurile-orfane.

 

În zadar priviți azi cerul,

l-ați umplut doar cu păcate…

nu vedeți nici adevărul,

nu cunoașteți demnitate.

 

Adevăru-i taina morții,

restul n-are nici valoare,

câți cerșesc în fața porții,

nu vă pasă, nu vă doare.

 

Noi, în carnea neputinței,

ne-am pierdut și omenia,

proști–șterg urmele științei,

să trăiască nebunia.

 

Unui hoț și-altui nemernic,

nici tu cinste, nici tu teamă…

hulind pe cel cucernic,

poate toți ne bagă-n seamă.

 

Văd doar chipuri resemnate,

ne-a rămas doar câte-o ie;

te-au vândut pe jumătate,

suflet drag, Tu, Românie…

 

De acelasi autor:

Nimic nu-mi datorezi

Ultimul suras

Te apropii tacut