
Din toate,de ce,eu?
Autor: Eugenia Grobnic
De ce,din toate,m-ai ales pe mine,
Știind că liniștea îmi e adâncă?
De ce,n-ai dăruit alteia suspine,
Dăltuind iubirea-ți falsă ca-ntr-o stâncă?
Cum ai putut să îmi pătrunzi în suflet,
Șoptind,ca-n nemuritoarele povești,
Îmi doreai și glasul și tristețea-n zâmbet,
Îți știam gândul,înainte să-l rostești.
Cum am putut să cred a ta privire
Și lacrima care îți curgea pe chip?
Ca doi martiri eram,fără mântuire,
Umbre himerice,pierdute în nisip.
Pe unde treci,pășești numai pe lacrimi,
Trăiești haotic,pe-o lamă de cuțit,
În urma-ți lașă,răni ai lăsat în inimi,
Vei sângera la rându-ți,pentru tot ce-ai rănit.
De acelasi autor:
Sufletul nu stie legea uitarii
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
