Singuratate

Singurătate,

Autor: Elena Tudosa 

Sint zile și nopți întunecate,
În care doruri grele se adun ,
Și cit as vrea singuratate
Sa am un umăr, pe care capul sa mi-l pun.

Dureri și clipe ne-mplinite
În viata mea, ce parca nu-i
Le-aș cauta sa se-nfiripe
Singuratate , dar în viata cui?

Doar ginduri năpădesc fiinta,
Și sufletul, ce-i trist mereu
Cine sa-nteleaga cainta
Singuratate , ca mi-e greu?

Doar seara Cind trag ușa după mine,
Gindind la viata care-a fost cindva
Singuratate, vorbesc eu cu tine
Și te intreb:Cind ai sa pleci din viata mea?

Nu ca as fi în anii tineretii
Sa vreau sa ma îndrăgostesc lulea,
Dar triști sint anii batrinetii
Avindu-te singurătate, mereu în preajma mea.

Sint zile și nopți fără somn,
Și-o teama care ma-nconjoara,
Ma lamentez și eu ca orice om
Plingind Singurătatea, care ma doboara.

Îmi iau condeiul și încep a scrie,
Vrind ca să uit de tine uneori,
Și îmi acopăr golul din viata mea pustie,
Cind tu singurătate, cu-ncetul ma omori!

De acelasi autor: 

Speranta

De dorul tau nemarginit

Gandul