
Eu, cu dor de primăvară ,
Autor: Teodora Dumitru
Încă este frig afară,
Pomii n-au înmugurit ,
Eu, cu dor de primavară,
Plec cu gându-n ifinit ,
Și visez cu ochi deschiși ,
Cer senin cu soare , soare ,
Și cum vin din necuprins ,
Stol de păsări călătoare…
Văd copacii-ntineriți….
Cum sunt ciucure de flori ,
Și perechi de-ndrăgostiți ,
Pe sub cerul fără nori !
Colțul ierbii cum se-nalță,
Din pământul aburit ,
Toate-n gândul meu prind viață,
Totul este primenit ,
Văd grădinile-nflorite ,
Păsări ciripind în cor ,
Primăvara mea din minte ,
Mă face să-mi fie dor …
Și mă rog să treacă timpul ,
Care este-n așteptare ,
Ca să nu mai stau cu gândul,
Doar la primaveri cu soare !
Mă trezește din viasre ,
Ploaia care bate-n geam ,
Încă-i frig , nu doar răcoare ,
Și nici muguri nu-s pe ram !
Timpul stă în amorțire ,
Abia ,babale-au trecut ,
Mai cu ploi , cu-o fulguire ,
Primavara a-nceput !!!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
