Auschwitz( Acrostih)
Autor: Gabriel Ionescu
La Osviecim este Lagărul morţii.
Acolo, gardul nu e din ostreţ,
Odată ce-ai trecut de pragul porţii,
Speranţa moare , viaţa n-are preţ.
Visele mor, bătăile şi -apelul,
In umbre tremurânde ne prefac.
E clar că numai fumul le e ţelul,
Ce iese gros pe coş. Oamenii tac.
Iudei-s primii. Primii la gazare,
Metişii sunt cobai la cercetări,
E-nghesuială mare la cazare,
La moarte, schingiuire şi orori.
Apel de noapte şi apel de zi,
Greşeala-i pedepsită doar cu moarte.
Aceasta doar te poate izbăvi,
Rămân în suflet doar dureri să poarte.
Unii copii sunt groaznic maltrataţi .
La un spital cu doctori criminali ,
Mai răi decât demenţi ş-alienaţi.
Ori sunt născuţi de hiene şi şacali.
Răbdaţi şi voi, voi arieni de paie
Târâţi-vă ca şarpele-n noroi,
Iertaţi să fiţi de beţi mereu doar zoaie,
Iar hrana să vă fie doar gunoi.
De acelasi autor:
Romanul s-a nascut poet (Acrostih)
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 