Fata cu suflet pădure
Autor: Eugenia Grobnic
Nu a plecat…
Rătăcește prin anotimpuri.
Își caută pasul și cărarea,
Amăngind timpul,
Închizându-și sufletul în tristeți,lacrimi,temeri.
Doar gându-i mai adie,uneori,
Și o dojenește,blând,în tăcere.
Ea,…tot caută acel anotimp,
În care și-a pierdut visul.
Primăvara a uitat de fata verde cu suflet pădure,
Vara a ascuns-o în tenebrele furtunilor,
Toamna a înveșmântat-o în ploi
Și frunze,zdrobite de pași obosiți,
Iar iarna i-a stins zâmbetul firav în ninsori viscolite de crivăț.
În care anotimp să se regăsească?
Poate, în anotimpul iubirii,
Reclădit din cioburi de suflet înlăcrimat.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 