Buburuza

buburuza de teodora dumitru

 

Autor: Teodora Dumitru

Fără să-și ceară iertare ,
O micuță buburuză,
Mi se urcă pe picioare ,
Doar, zburase de pe o frunză !

Eu mirată o privesc,
Cum nu obosește …. urcă…
Și-apoi stau și mă gândesc…
Oare unde-o vrea să-ajungă ?

O privesc , și atât îmi place ,
De hăinuța-i cu buline ,
Și tot urcă ,n-am ce-i face ,
Până pe deget ,la mine ,

Eu am inceput să-i cânt ,
Cum m-a învățat bunica ,
,,Gărgăriță , zboară- n vânt,
Până îți găsești mămica !”

Și-a zburat pe altă floare ,
Dar acum îmi pare rău,
Aș fi vrut ca să nu zboare ,
Să-mi stea broșă pe sacou !

De acelasi autor: 

Vecinul meu cu suflet bun

O adiere

Pagina Teodora Dumitru

 

Reclame

Din iernile toate

din iernile toate de eugenia grobnic

Autor: Eugenia Grobnic

 

Mai săraci cu o zi,mai bogați cu o clipă,
Din timpul rămas,astăzi facem risipă,
Trecutul să-l trecem la un timp oarecare,
Păstrându-l ascuns printre vechi calendare.

Să facem risipă de timp și iubire,
Să nu regretăm nici-un colț de-amintire,
Din slove aprinse să naștem cuvinte,
Să scriem cu ele aduceri-aminte.

Suntem ai iernii și iarna-i a noastră,
Ne-ascundem de lume în noaptea sihastră,
Cuvintele sunt tăceri înghețate,
Uitare-i durerea,uitare sunt toate.

Din iernile toate să facem o iarnă
Să ningă cu viscol,ninsoarea să cearnă,
Poveste nescrisă e vremea de-afară
Cânt-o,iubite,pe-acord de chitară.

De acelasi autor: 

Dincolo de anotimpuri

Priveste in mine

Drum bun ratacire

 

O adiere

o adiere de teodora dumitru

O adiere …

Autor: Teodora Dumitru

O adiere blândă îmi mângâie fața,
În plină iarnă ,azi este primăvară ,
Atât de frumoasă mi se pare viața ,
Când e soare blând și frumos pe-afară !

O adiere caldă venită de departe ,
Se joacă nefiresc ,azi ,în părul meu ,
Primăvara este atât de aproape,
Și-mi trimite semne , ca să știu și eu !

Pe adieri ușoare de vânt prietenos
Și-a așezat Gerar multele cojoace ,
Plutind spre miazănoapte
trist ,morocănos ,
Din trena de zapezi, semne multe face !

Mai este doar o lună și vine primăvara ,
Cu tot alaiul ei de flori și verde crud ,
Tinerețea-mi cântă în suflet ,ca vioara ,
Și numai de solfegiul inimii ascult !

Când e primăvară uit de toamna vieții ,
Și de ghioceii adunați în păr,
Salut cu bucurie zorii dimineții ,
Și vreau să uit că timpul este trecător !

De acelasi autor: 

Noapte alba

Dorinte neimplinite

Canta-mi iarna!

 

 

 

Dincolo de anotimpuri

dincolo de anotimpuri de eugenia grobnic

Autor: Eugenia Grobnic

Pe strada pustie în noapte
Aud pasul tău de departe
Și-n ultima stea ce răsare
Te-aștept de dincolo de zare.

În primăveri când timpul învie
Și în verdele-ntins pe câmpie,
În noian de muguri în floare
Înghețul din mine dispare.

În lumina verii cea blândă,
În timpul oglindit în secundă
Și pe țărmul cu scoicile sparte
Ating marea ce ne desparte.

În tabloul de toamnă supremă
Și în ploaia atât de boemă,
În luna ce noaptea se scaldă
M-atinge-amintirea ta caldă.

În crivățul iernii de-afară
Și-n fulgii haotici ce zboară,
Lași în urmă drumuri străine,
Regăsindu-ți clipa de mâine.

De acelasi autor: 

Trezirea la viata

 

Canta-mi iarna!

canta-mi iarna de teodora dumitru

Cântă-mi iarnă !

Autor:Teodora Dumitru

Cântă-mi iarnă un cântec de dor ,
Ecoul lui cald să-mi aline ,
Gândul plecat pe aripi de nor ,
Departe , să-ajungă la tine !

Cântă-mi pe note cu fulgii de nea ,
Atunci când valsează-n surdină,
Să răcorească și inima mea ,
Care de dor… mai suspină….

In noaptea lină când ninge tăcut
Te-aștept să-ascultăm împreună ,
Al iernii solfegiu neîntrecut ,
Cântat pe-a inimii strună !

Cântecul iernii te cheamă , să vii ,
Purtat de dorul ce doare ,
Ca altădată , cu mine să fii ,
De mână prin frig și ninsoare !

În vals să plutim prin fulgii de nea,
Pe sceana iernii, curată,
Să fii aproape de inima mea
Să nu mai pleci niciodată !

De acelasi autor:

Povesti nescrise …

Daca vrei …

Pagina Teodora Dumitru

 

 

Ninge divin…

ninge divin de mugurel puscas

 

Autor: Mugurel Puscas

 

Doi fulgi de zăpadă…
Ce iarnă măiastră !
O dalbă naiadă
E dragostea noastră.

Păşind pe omături
Prin vremi troienite,
Doi îngeri alături
Ca două cuvinte.

Celesc amalgam,
Blând inimi vrăjește,
Un ” te „, lud balsam,
Plus ” iubesc „, ce unește.

Prin iarna ca-n basme
În strai de hermină,
Steluţe, fantasme,
Valsează-n lumină.

Se zbenguie trupuri
În nopţi hibernale,
Calzi, picură ţurţuri,
Cu seve vernale.

Și ninge divin…
E iubirea baladă !
La al iernii festin,
Îngeri-fulgi de zăpadă.

 

De acelasi autor: 

Taranul

Februar

Buzunarul secret

 

Cojoacele iernii

cojoacele iernii de aurelia oanca

COJOACELE IERNII

Autor: Aurelia Oancă

Într-o seară, în zăpadă,
Sta un felinar tăcut,
Cu lumina lui cam fadă
Și puțin cam abătut.

Frigul iernii îl cuprinde
Iar el tremură de tot,
Becul lui abia se-aprinde
Și-apoi spune: Nu mai pot!

O steluță mai zglobie
Zâmbete îi trimitea,
Felinarul nici nu știe
Ce-ar putea face cu ea.

Îi zâmbește printre gene
Din zăpada ce s-a pus,
Apoi zâmbetul alene
S-a topit și-ncet s-a scurs.

Becul speriat se-agită,
Țipă, face mici scântei
Și devine-ntr-o clipită
Verde, albastru și cum vrei.

Dar din zbaterea verzuie,
Pe zăpad-au apărut
Mici crâmpeie ce se suie
Înspre stea și-au început,

Licurici de fulgi să joace
Colorând natura toată,
Din zăpadă fac cojoace
Verzi cu blană colorată!

De acelasi autor: 

Din jar in scrum

Nu colinda

Pagina Aurelia Oancã

 

 

 

Februar

 

mugurel puscas iarna.gif

FEBRUAR

 Autor : Mugurel Puscas

Caducă iarnă peste toate,
Peste păduri, amor sau lumi…
Zăpada sufletului, mată,
Sufocă doruri, vis, genuni.

O simfonie e zăpada,
Un mit străvechi, imaculat,
E iarnă ludă, amăgire,
Iubirea? Vis de ger, furat!

Păşesc într-un decor de umbre,
Te caut, te doresc… Te simt!
Se-ntorc vernale, tandre clipe,
Topind inert neanotimp.

Te simt stingheră şi străină,
Icoana unui timp trecut,
Un ultim jind de fulgi ne-mbie,
Valsând, într-un decor de lut.

Trupuri de nea, atingeri line…
Al trupurilor cald poem,
E amăgirea altor vremuri,
Când ne trăiam clipa, boem.

Plecat pe cărărui de gheaţă
Prodig mi-e sufletul, stingher –
Doresc, topesc, iubesc în tine
Zăpada lumii… Lerui, ler.

Iubita mea din vremuri dalbe,
Portret celest, suflet de nea,
Îţi dăruiesc sfârşit de iarnă…
Iubirea, visul, pana mea.

De acelasi autor: 

Cabana iubirii

Vatra parinteasca

Ma-ntorc in munti

 

 

 

Coboara iarna

coboara iarna de teo dumitruCoboară iarna …

Autor: Teodora Dumitru

Coboară iarna pe pârtii de timp ,
În rochia ei albă ,de gală,
Cu trena de țurțuri și sclipiri de argint,
Atingand pământul în fală,

Coboară iarna , poteci nevăzute ,
Călcând minute și zile-n picioare,
Le-ascunde în locuri de nimeni ştiute,
Le-mbracă în straturi de ger și ninsoare !

Văzduhul e plin de farmecul ei ,
De albul curat cu flori de lumină ,
De unde se-nalță gingași porumbei ,
Spre lumea curată , divină !

Coboară iarna pe pârtii de timp ,
Plutind prin ger , nămeți și ninsoare ,
E drumul lung spre un nou anotimp ,
Cu verdele crud și pomii în floare !

Mai are de mers plutind peste timp ,
Bagheta de gheață, o poartă depate,
Spre porțile unui nou anotimp ,
Unde puterea și farmecu-i scade !!!

 

De acelasi autor: 

Vine gerul Bobotezeii

Azi colind …

Lui Eminescu

 

Mai ieri

mai ieri de teodora dumitru

Autor:Teodora Dumitru

Mai ieri te rugam, vară , să nu pleci ,
Că se ofileşte iarba pe poteci !
Dar tu ,vara dragă, nu ai ascultat,
Şi de lângă noi, timpul te-a furat !

Acum văd afară, primii fulgi de nea,
Oare,cand te-ai dus ,şi tu ,Toamna mea ?
Cum se duce timpul …că mă trec fiori ,
Mai ieri ,era câmpul, inundat de flori !

Triluri colorate prin copacii verzi …
Toate s-au trecut ,că nu poti să crezi !
Toamna le-a pictat în alte culori,
Şi-acum ,iată , vin, primele ninsori !

Cerne timpul tot , prin sita lui rară,
Ca mâine ne trezim că e primavără !
După Sărbători, apar ghiocei,
Tot prin sita lui ,trec si anii mei !

Mai ieri ,eram copilă, într-un sat uitat,
Pe cărarea vietii ,anii m-au purtat!
Floarea tinereții s-a trecut şi ea ,
Peste toamna vieții se-aştern fulgi de nea ,
Trec prin anotimpuri ,eu , cu timpul meu ,
Cât vrea să mă țină ,Bunul Dumnezeu !

De acelasi autor: 

Sfanta zi

Colindele din amintiri

Sorcova de altadata…

 

 

 

Zapezile de altadata

zapezile de altadata de mugurel puscas

ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ 

Autor: Mugurel Puscas

Zăpezile de altădată
Mă-nvăluie… Dinspre trecut
Amoruri hibernale, terne ,
Par vii, remodelate-n lut.

Zăpezile de altădată…
Din vremuri dulci, colinde vechi
Ne mângâie în ierni caduce,
Împărăţind stele perechi.

Zăpezile de altădată
Ori nu mai sunt, ori nu mai vin…
Placid, mă însoţesc în noapte
Har, dor, dulceaţă şi divin.

Zăpezile de altădată
Mai ard şi încă le iubesc,
Au fost cândva a vieţii parte,
Un dar prodig, nepământesc.

Zăpezile de altădată
( Doi fulgi, îmbrăţişaţi în zori… )
Le retopim cu nonşalanţă,
În vremi, pe aripi de cocori.

Zăpezile de altădată…
Căldura lor ? N-o voi uita !
Mă însoţesc în ierni, departe,
Ningând, visând cu pana mea !