Cojoacele iernii

cojoacele iernii de aurelia oanca

COJOACELE IERNII

Autor: Aurelia Oancă

Într-o seară, în zăpadă,
Sta un felinar tăcut,
Cu lumina lui cam fadă
Și puțin cam abătut.

Frigul iernii îl cuprinde
Iar el tremură de tot,
Becul lui abia se-aprinde
Și-apoi spune: Nu mai pot!

O steluță mai zglobie
Zâmbete îi trimitea,
Felinarul nici nu știe
Ce-ar putea face cu ea.

Îi zâmbește printre gene
Din zăpada ce s-a pus,
Apoi zâmbetul alene
S-a topit și-ncet s-a scurs.

Becul speriat se-agită,
Țipă, face mici scântei
Și devine-ntr-o clipită
Verde, albastru și cum vrei.

Dar din zbaterea verzuie,
Pe zăpad-au apărut
Mici crâmpeie ce se suie
Înspre stea și-au început,

Licurici de fulgi să joace
Colorând natura toată,
Din zăpadă fac cojoace
Verzi cu blană colorată!

De acelasi autor: 

Din jar in scrum

Nu colinda

Pagina Aurelia Oancã

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.