
PE ARIPI DE FEMEIE
Autor: Mircea Trifu
În fața ta m-aplec divinitate,
Și-ți port cuvântul, caldă mărturie,
Încoronat în rânduri aplecate,
Supune-a lui dorință, numai ție.
Suntem aici în nenăscuta lume,
Unde apusul scaldă răsăritul,
Și-n fiecare zi, cu-același nume,
În mare îi botează pângăritul.
Și tot aicea plină, luna doarme,
Pe-aceiași pernă cu măritul soare,
Și încărunțite, nesfârșite karme,
Își oblojesc rănitele-picioare.
Îți port aici la judecată pasul,
Privește pe cărarea lui trecută,
E plin de răzvrătirea mea Atlasul,
Și de iubirea noastră absolută.
Recită-mă acum cu vocea tare,
Voi asculta din huma mea plebeie,
Doar tu divinitate căzătoare,
Cobori cu aripi blânde de femeie.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „Pe aripi de femeie”