Razand primaverii

RÂZÂND PRIMĂVERII

Autor:Mugurel Puscas

Privesc cerul albastru şi râd…
Râd cu ochi mari, bucuroşi, de copil
Adierii zefirului palid de primăvară.
Simt în mine fantasticul care zvâcneşte
Făcând să-mi tresară fiecare celulă
Şi mai departe de aceasta… Infinitul !

E minunat să priveşti nemăsurarea cerului,
Să simţi în nări adierea vântului aducător
De căldură şi viaţă…
Seva ce palpită în fiecare mlădiţă
Abia crescută…
Freamătul aripilor pictate la orizonturi.

Păşind înspre-nceputuri, pe poteci de munte,
Să-ţi potoleşti setea
La buza pârâului ce curge uşor
Printre pietrele creionate între
Firicele de iarbă…
Să simţi în vene freamătul munţilor.

Chiar de te-ai întoarce spre azi
Inima-ţi va rămâne acolo,
Împrimăvărată,
În timp,
În trecut,
În eternitate.

Şi să râzi, să râzi cu ochi mari,
Bucuroşi, de copil.

De acelasi autor:

Poarta spre inima mea

Ghiocelul

Luna lui Florar