Cosmar straniu

Coșmar straniu,

Autor: Elena Tudosa

Orbercaiesc căutându -te cu inima frântă,
În umbra trecutului ce mă urmărește încă,
Te caut în bezna nopții, îmi apari ca o năluca,
Mi-e groaznic întunericul, și mi-e atâta de frică.

Mă pierd pe-ale dorului cărări întortocheate,
Încerc să mă agăț de un fascicol firav de lumină,
Un ecou nedeslușit îl aud zicându- mi,, vino mai aproape „,
Apoi dispare, și-i tăcere infernal de meschina.

Cu genunchii zdreliti și mâinile sângerânde,
Îmi fac loc prin pustiul plin numai de mărăcini,
În tâmple – mi pulsează venele tremurânde,
Iar ochii cu o usturime îngrozitoare, scânteiaza lumini.

Un urlet din gât strident răsună în a nopții tăcere,
Reușesc să m-agăț de un colt zgremturos de stâncă,
Mă străpung și mă săgeată toate îngrozitor de durere,
Te strig, nu te zăresc și mă pierd în bezna adâncă.

Alunec și mă văd căzând în abis într-un târziu,
Simt o atingere, cineva încearcă să-mi întindă o mână,
Mă trezesc speriată, totul în jurul meu e brutal de pustiu,
Tremur, un of ca un spin mă înțeapă feroce în inimă.

Încerc să-mi revin din acest urât, straniu coșmar,
O sudoare rece corpu-mi inundă și tremur de frig,
Lipsa ta mă chinuieste nespus deși totul e în zadar,
Am ajuns să te caut și în visele care mă înfrâng,
Doar teama mă însoțește, voi putea oare să o înving?

De acelasi autor:

Nostalgie

Timpul

Primavara, Te iubim!