Doina

DOINĂ

Autor: Aurelia Oancă

E liberă calea, sunt liber și eu,
Pe drumuri sălbatice, dure,
Pun șeaua pe calul din sufletul meu
Și-l las pe-a lui aripi să fure,

Fărâme de gânduri ce-n frunze s-au dus
Și-ascultă acolo cum vântul
Doinește durerea trecută-n apus
Și-i pusă ca roua-n cuvântul

Rebel ca un cal ce se zbate pe drum
Și-și bate-n țărână copita,
Zdrobește-n furie și lut, dar și scrum
Rămas în cenuși ca ispita.

Ascultă-mi cântarea în tropot de cal
Cadența-i bătută cu sete,
Oprește-ți o clipă privirea pe mal
Și bea apa rece să-mbete,

Durerea și dorul și jalea din noi,
Crescută în cântec de noapte,
Mai scoate o doină și-o cântă apoi
Cu glas rătăcit printre șoapte!

De acelasi autor:

Cantecul primaverii

Drag Sburator

Traiesc din nou