COLUMNA MEA
Autor: Aurelia Oancă
În mine am zidit columna
De OM, ce are pe pământ,
O datorie sacră, sfântă,
Ce-i cultivată în cuvânt.
Un soclu de granit ea are
Să-i fie trupul veșnic drept,
Nu îndoit de-orice furtună
Ci forță s-aibă-n al său piept.
Pe trupul marmurei cu dalta
Am tot sculptat scene de viață,
Unele calde, fericite,
Altele dure, ca de gheață.
Am înălțat-o înspre soare,
Lumina lui să-i fie scut,
Din tot ce-i greu să iasă vie
Și să o ia de la-nceput.
Când toată marmura va fi
Umplută cu sculpturi de viață,
Eu voi desface trupul meu
Columna va ieși în față
Și lumii se va prezenta
Cu albele-i figuri cioplite
Pe trupul zvelt și înălțat
De viața mea, prin dragi cuvinte !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 