Lacul de sub Stanca Soimului

lacul de sub stanca soimului de daniel visan dimitriu

Lacul de sub Stânca Șoimului

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu

Lacul de sub cuibul șoimului de stâncă
Din ținutul aspru-al golului de munte,
Își adună-n apa rece și adâncă
Razele de Lună care-i cad pe frunte.

Noapte-apăsătoare, liniște deplină,
Fantomatic, lacul își trăiește-n vise
Dragostea naiadei care-i mai alină
Din durerea pentru ceea ce iubise.

Răsăritu-i este visului sfârșire,
Iar întreaga ceață înspre nori dispare
Când un zbor de aripi vine cu iubire,
Lacului să-i fie înc-o alinare.

Pe oglinda-i rece, două siluete
Își reflectă-n unde albul ne-ntinat
De iubiri trecute sau iubiri secrete,
Pure ca Lumina care le-a creat.

De pe stânca-naltă, pasărea de pradă
Își mijește ochii, îi privește-n pripă
Și întoarce capul – nu mai vrea să vadă
Dansuri noi, în taină, cum se înfiripă.

De acelasi autor:

Hotia privirii

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.