Invitatie la cina

Invitaţie la cină

Autor: Gabriel Ionescu

Replică la poezia lui Corneliu Vadim Tudor

Tu Doamna neagră, Doamna mea cu coasă,
Vadim te-a invitat la o cafea,
Ar cam fi trebuit să fii fricoasă,
El, şoricioaică ţi-a băgat în ea.

Vino la mine, Doamnă, la o cină,
Găteşte-o însă tu, căci eu nu văd,
Securitatea ta va fi deplină,
Eu n-am otravă, ca să fac prăpăd.

Nici frică nu îmi e acum de tine,
Căci nu te văd când vii.Vino oricând,
Vino când vrei, vino când ţi-este bine,
Pe mine n-o să mă auzi plângând.

Şi poţi să stăm de vrei la o parolă,
Lasă-i pe alţii să trăiască, ştiu că poţi,
Fii blândă, nu mai fii aşa frivolă,
Şi poate nu te vor urî aşa, chiar toţi.

Am un baston alb, Doamna mea cea neagră,
Poate mă laşi să-l iau când vrei să pleci,
Eu merg cu el să văd, nu de podagră,
Şi nu vreau ajutoare, pe poteci.

Dar dacă tot ai venit în persoană,
Eu nu cred că o faci ca o favoare,
Fii calmă deci şi nu mai fii bulboană,
Hai, fii şi tu mai lentă, ai răbdare.

Şi ţi-aş propune, dacă poţi decide,
Să iei cu tine numai pe poeţi,
Căci numai ei îţi fac poze acide,
Şi numai ei sunt stâlpii la pereţi.

Mai lasă lumea-n pace neagră Doamnă ,
Ia doar Poetul, restul lumi-l lasă,
Lasă-i pe toţi să treacă astă toamnă,
Şi o să vezi că şi de noi le pasă.

Tu Doamnă neagră, Doamna mea cu coasă,
Nu refuza când te invit la cină,
În tinereţe poate-ai fost frumoasă,
Şi dacă vii, probabil că n-ai vină.

Eu te-aş păstra, să scape lumea toată,
De frica coasei tale fără milă,
Şi poate o să fii şi tu mai bogată,
De vinzi la lume , rima mea umilă.

Septembrie 2015

De acelasi autor:

Cronos

Auschwitz( Acrostih)

Romanul s-a nascut poet (Acrostih)