Dor

Dor,

Autor: Elena Tudosa

Când mă voi întoarce acasă,
Voi săruta cu drag pământul,
Dar pân’atunci inima-i arsă,
Și îl sărut numai cu gândul.

Mi-e tare dor nespus de voi,
De-a voastră scumpă – mbrățișare,
Stau, număr zilele-napoi,
Privind spre cer, mă rog la soare.

Ca un calvar e viața prin străini,
Ești singură, ești nimeni, nu exiști,
Chiar dacă oamenii arată a fi buni,
Tu printre ei, ca nimenea te miști.

Ca un soldat zilele numeri,
Așteptând liberării să-i vină rindul,
Te minți în gând și să nu te superi,
Încerci departe să-ți alungi gândul,

Ganduri și doruri toate la un loc,
Te înfioară, deși sufletul ți-e amorțit,
De ce ți-e viața fără de noroc?
Te-ntrebi, Te-ntrebi la nesfârșit.

De acelasi autor:

Plange codrul,

Nostalgie

Tandem sentimental