
Fabula iepuraşului
Autor: Constantin Bidulescu
În pădure-n luminiş
Un om pune pe furiş
Nişte curse de-ale sale
Ca să prindă animale.
O vulpiţă roşcovană
Chiar de este ea vicleană
A pus piciorul în laţ
Şi cursa a prins-o, haţ!
Iepuraşul ce trecea,
Văzând ce necaz avea
Şi fiind destul de-aproape
O ajută ca să scape.
Iepurele-n gura mare
Povesteşte de-ntâmplare.
De n-o salvam, bunăoară,
Vulpea chiar putea să moară.
Un lup iese din bârlog
Spune-mi iepuraş, te rog,
Eşti un animal ales
Dar prin luminiş treci des?
Spun, că nu îmi este greu,
Pe acolo trec mereu.
Lupul cum aude ştirea
Şi cum rea îi este firea
A plecat mergând în goană
Ascunzându-se-n poiană.
Iepuraşul cel isteţ
Fiind mult prea vorbăreţ
După-atâta tevatură
A ajuns la lup în gură.
Morala:
Dacă vrei s-ajuţi un semen
Nu te lăuda pe tine,
Binele nu face zgomot
Zgomotul nu face bine.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
