Zâmbesc ironic sorții
Autor: Eugenia Grobnic
Cum să plâng,când pot zâmbi ironic sorții?
De ce s-ating pământul,când pot să mă ridic?
Cum pot să amestec vii și cu morții,
Când am puterea să dau iubirea pe nimic?
De ce să îmi ascult țipătul durerii?
Îl voi ascunde sub masca zâmbetului fals.
Voi juca rolul perfect al fericirii,
Dansând pe acordurile ultimul vals.
Lacrima a-mpietrit și gheață e în mine.
Cum să mai cred,naiv,că totuși e iubire?
Impun timpului să treacă ieri în mâine,
Iubirii îi pun lanț și-o trec în amăgire.
Nu cred în karmă,nici în destine scrise,
Nici vorbe mincinoase-mbrăcate-n șoapte dulci,
Să ardă negoțul viselor promise,
Iubirile bolnave le-oi răstigni pe cruci.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 