
MIELUL
Autor: Gabriel Ionescu
Simbol al gingășiei și al purității,
Mielul de Paște e sacrificat
Și nimeni din Marii Creștinătății
Nu stăvilesc atât sânge vărsat.
În numele religiei creștine,
Ca și sălbaticii din peșteri, non umani,
Sacrificăm pe-altarele păgâne,
Mii de puiuți, ce au doar luni, nu ani.
Cu ce justificare prea creștină,
Noi omorâm de Paști, săracul miel ?
Și orice logică, e doar una cretină.
Omor pentru înălțare. Ăsta-i țel ?
Nu cred că Domnul a dorit această crimă.
E-o practică păgână. Nu-i a Lui,
Omorul puilor, nu îți aduce stimă.
Stopați prostia omorârii Mielului !
Greșeala nu stă doar în Sacrificiu,
Ci-în numele a cui se face asta.
Căci scuza este una de ospiciu,
Pentru înviere omorăm. Credință-i asta ?
Sacrificarea Mielului de Paște,
Un obicei Păgân, necreștinesc, o știm,
Vine din vremea lui Darius al lui Istaspe
Iar crima asta, Toți, Hai s-o oprim.
Suntem creștini și nu sălbatici și păgâni,
Altarele de sacrificiu nu-s Creștine,
Opriți prostia asta, voi Români
Și poate, ne va fi la toți mai bine.
În lumea asta, totul se-înoiește.
Și dogma cred că s-ar putea schimba,
Căci nu omori pe cel ce încă crește,
Pentru Credință. Pentru a-te îmbuiba.
Simbol al gingășiei și al purității,
Mielul de Paște e sacrificat.
Voi Marii Preoți ai Creștinătății,
Opriți vă rog, atât sânge vărsat !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
