RENUNȚ LA ÎNTREBĂRI
Autor: Aurelia Oancă
De ce te-aș întreba de mă iubești
Când un răspuns primit-am din privire?
Și cel ce-ai fost, demult tu nu mai ești
Prin viața mea ești doar o rătăcire.
În ochii goi văd doar năluca fadă,
Iubirea fără aripi a zburat,
În iriși n-ai lumină ca să vadă
Ce-a fost în mine cu adevărat.
Cuvintele s-au dus într-o clipită
Cernută de ceasornicul bolnav
Și care-și trece vremea rătăcită,
Într-o carcasă cu un sunet grav.
Te las să pleci, eu nu-ți mai stau în cale,
Cortina a căzut peste final,
În mine s-au topit vorbele goale
Și au zidit o cupă de cristal.
În ea voi aduna comori nespuse,
Voi face fluturi din silabe dulci,
Viorile din suflet nu-s răpuse
Iar visele n-au haine de năluci!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 