Nopti albe

nopti albe de elena tudosa

Nopți albe,

Autor: Elena Tudosa

Răpusă în noapte de dorul tău nemărginit,
Privesc cum flăcările focului pe tavan
Dansează-n umbre, luminând liniștit,
Această noapte neagră de catram.

E-o liniște atât de profundă în odaie,
Doar focul din când în când mai trosneste,
În mine dorul crunt arde valvataie,
Strângându-mi sufletul ca într-un clește.

În întunericul acesta ca de smoala,
Se-aude un cântec strident de cucuvea,
Mă îngrozește viața asta atâta de goală,
De când singurătatea îmi este alăturea.

Mă înfricoseaza această penibilă perioadă,
Ce-a spulberat vise ce-aveam și idealuri,
Prin vers caut o mângâiere, speranță fada,
Să pot răzbate printre – ale vieții valuri.

Prea grea îmi este tristețea astă seară,
În joc de rime și cuvinte scrise mă adun,
În inimă de stâncă precum o floare rară,
Aș înflori ca să scap de dor și de chin.

Ascult zgomotul focului ce-n sobă arde,
Privesc cum flăcările dansează pe sufit,
Cât de amare santeti voi, nopți albe,
Dar în astă seară atât de singură sunt!