CÂTE GENERAȚII
Autor: Aurelia Oancă
Printre dealuri și coline
Sub acoperiș de stuf,
Doarme casa care ține
Generații în năduf.
Îngrijită de-o bătrână
Care este fiica ei,
A crescut-o și e bună,
O-ngrijește cu temei.
Primăvara îi vopsește
Trupul ostenit în alb,
Geamurile-i primenește
Chiar de trupul ei e slab.
În baston biata bătrână
Drum își face spre grădină
Și încet pân`la fântână
Dar nu ia găleata plină.
Se gândește câteodată
Cum va fi când va pleca?
Casa va pieri odată
Cu bătrâna-nchisă-n ea!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 