Sonetul zeiței călătoare
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
Erai desculță, tu, acolo, sus,
pe muchia de stâncă ce-mi părea
durerea prăvălită dintr-o stea
pe-un munte, de povara ei, răpus.
Pășeai cu grija razei de april
pe cicatricea ramurii cu flori
ce depășise-a’ iernii lungi orori,
cu geruri mari în sufletul ostil.
Erai balsamul, roua ce sclipea
în legănarea vântului ușor,
erai un dor, un vis mângâietor,
zeița care-n mine cobora,
desculță, spre al inimii izvor,
în sufletul de tine doritor.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 