Pictura

Pictură

Autor: Loreta Toader

Mi-am uitat tăcerea pe-o aripă de vis
și sufletul plângând în noapte indecis
Am alergat prin ploaie rătăcind,                                                            amestecând lacrima cerului cu lacrima din gând

Speriată m-am oprit în noaptea adâncă
ascultându-mi tăcerea grea ca o stâncă
Nici respirul nu l-am putut auzi…
doar stelele îmi dau speranța de-a fi

Am pășit pe urma pașilor tăi încercând
să găsesc drumul spre inima ta alergând
Tălpile-mi ardeau pe nisipul fierbinte
pictură abstractă peste mii de cuvinte

M-am oprit preț de o clipă în noapte
marea-și murmură valul în șoapte
Am ridicat privirea- oare să mai sper?!…
iubirea este euforie, deziluzie și mister

De acelasi  autor:

Scrisoarea

Renaștere

Sa nu ma-ntrebi