POCAL ŞI VIN A TALE BUZE
Autor : Aurelia Oancă
Iubirea a trecut peste câmpie,
S-a cuibărit uşor în fir de iarbă,
Ca roua dimineţii s-o învie,
Acolo, în câmpie rod să soarbă.
De vei păşi agale printre ierburi,
Cătând o floare sau un vis pierdut
Şi rătăcind ca omul printre treburi,
Vei semăna un gând ce te-a durut.
Fără să vrei, l-ai dat în bob de floare
În mica ei sămânţă tu l-ai pus,
Tu n-ai ştiut că din cuvânt răsare,
Tot ce-i frumos sau tot ce e apus.
Când ea va trece peste iarba moale,
Cuvântul ce-a rodit va rătăci,
Spre inima el va urca din poale
Şi-acolo bob cu bob va pritoci,
Să stoarcă lacrima ascunsă bine,
S-o plimbe-ncet pe fragedul obraz,
În sare e ascuns dorul de tine,
Ce bobul l-a păstrat de-a pururi treaz.
Atunci, de vei simţi fiorul,
Ce doar iubirea poate să îl dea
Şi vei simţi apoi ce este dorul,
Ce inima îl duce când te vrea,
Aproape, lângă ea să ai culcuşul,
S-asculţi cu gândul zbaterea din ea,
Din palme tu-i vei zămisli căuşul,
Din dorul tău uşor să-i dai să bea.
Pocal vor fi şi vin a tale buze,
Pe ele veşnicie ai să pui,
Ca punctele pe-aripi de buburuze,
Ca ele să porniţi apoi hai-hui !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 