MIRESME DE MAI
Autor:Mugurel Puscas
Ce mireasmă de mai…
Amalgam flori-femeie,
Reaprinde în suflet
A iubirii scânteie.
Lin zefir, cer vernal,
Mângâind crânguri, dealuri,
Plouă, freamătă iarba
Peste pajiști, în valuri.
Ochii verzi, aripi roșii,
Zburăcind pe imaș,
Cu dorinţe suave…
Un firav fluturaș.
Taina lui e-o corolă,
Visul lui ? Rai și zbor !
Două lacrimi de rouă,
Două trupuri cu dor.
Atingându-se tandre,
Aripi, buze, petale,
Au trăit contopirea,
La a florii chemare.
Pântec de crisalidă,
Pârguiţi sâni în zori,
Taine, jaruri ascunse,
În plutiri de cocori.
Dezmierdări diafane
În decoruri verzii,
Senzuală zvâcnire,
Renăscând pe câmpii.
Pe poteci temporale,
În a clipei firidă,
Elegiaci şi vetuşti
Ne privim în oglindă !
În vernala trăire
Vag străin ne e chipul…
Niscavai fulgi în plete !…
Înflori-vom iar timpul !
Ce mireasmă de mai,
Fin parfum de femeie,
Cu iubire întoarcem,
A clepsidrelor cheie.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 