Intuneric fara lumina

Întuneric fără lumină,

Autor: Elena Tudosa

De ce îmi este mie dat,
Să lupt într-una cu putere,
Pentru – o fărâmă de noroc,
În suflet să adun durere.

Nu pot la nimeni să mă plâng,
Căci cine-o să îmi înțeleagă,
Dorul de casa mea cea dragă?
Doar Domnul nostru bun și blând.

E crudă soarta și îngrozitor de grea,
Mă chinuie, dar vreau să înțelegi,
Cu timpul ți se-mbolnaveste inima,
Din tot ce îți dorești, cu asta te alegi.

Căci pentru mine o zi ce trece,
Pare un veac ce nu se mai termină,
Și-n sufletul tăciune, se-nțelege,
E întuneric fără de lumină.

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor