Dor de tine …
Autor:Teodora Dumitru
Cât am stat plecată-afară,
Mi-a fost dor de tine , țară
Şi de tot ce am lăsat,
Când, în lume am plecat !
M-a dus soarta şi pe mine ,
Ca să stau prin țări străine ,
Şi-am simțit ce-nseamnă dor ,
Într-un suflet călător !
Am văzut o lume bună,
Unde totul merge strună,
Unde totu-i diferit ,
Față de tot ce-am trăit!
Am văzut locuri frumoase,
Cartiere luminoase ,
Cu străzi bune şi curate ,
Făcut totul ca la carte !
Oameni veseli , zâmbitori,
Sute de grădini cu flori ,
Dar privind , simțeam mereu,
Că nimic nu e al meu !
Nu pot spune în cuvinte ,
Ce-n adânc ,sufletul ,simte ,
Lipsea calda legătură,
Dintre mine şi natură !
Îmi parea aşa străină,
Acea lume …lumea bună !
Iarba de pe câmpul lor ,
Nu avea miros de dor ,
Nici florile câmpului,
N-aveau izul dorului ,
Până şi fânul cosit ,
Avea miros diferit !
Pasarile-n graiul lor ,
Nu purtau cuvântul dor,
Fiindcă dorul e stăpân,
Doar în suflet de român !
Şi-ncepe-n adânc să doară,
Când ,departe eşti de țară
Şi locul unde-ai văzut ,
Lumina pe-acest pământ!
Ca, dorul să nu mai doară,
M-am întors acasă-n țară,
Şi de-am să mai plec vreodată ,
Iar mă-ntorc la dulcea vatră!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 