Trupul tarii

TRUPUL ȚĂRII

Autor: Aurelia Oancă

Izvor de frumusețe, izvor de paradis,
Trimis-a-n lume Domnul prin fiul său promis,
Când omul peste lume n-a mai putut clădi
Decât ură și jale, în toate el zidi.

El raiul ni-l arată în tot ce-i pământesc,
În tot ce este viață și-n cei ce se iubesc,
Dar omul nu mai vede, e orb, și mut, și surd,
Ridică ziduri-nalte chiar până la absurd,

Îngroapă sub betoane comori și amintiri
Sub poleiri cu aur îngroapă dulci zidiri,
De la strămoși lăsate ce-s îngropați în glie,
Ca noi să le cinstim și să veghem se știe.

Hotarele ce-s sfinte zidiri de catedrale
Ce au altarul veșnic în inimile sale,
A țării noastre scumpe ce ruga și-o depune
Pe munții săi cei falnici, și șesu-i rugăciune.

Dar azi ne frâng dușmanii de-aici și de afară
Și taie trupul țării ca pe o hâdă fiară,
Dar nu uită să-și umple cu aur sacul lor
Uitând că mulți în țară de frig și foame mor!

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea