Ziduri spulberate

Ziduri spulberate

Autor:Eugenia Grobnic

Urmele zidirii mele sunt ruine spulberate,
În trezirea mea la viață,reclădesc vise furate,
Iar privirea-mi,tristă-odată,este renăscută-n iriși,
Talpa îmi calcă drumuri drepte peste pașii nepermiși.

Mi-am ostracizat trecutul în prinos de vorbe goale,
Am închis viața cu lacăt,lăsând loc legii morale,
Am dat voie resemnării,dând speranța mea,arvună,
Lacrimile-au fost aleanul pentru falsuri și minciună.

Din tăcerile abstracte au rămas umbrele serii,
Mintea absorbită-n gânduri a ascuns umbra durerii,
Sentimente și iluzii,provocând adâncă rană,
Renăscute-s în speranțe și în clipa ce mă cheamă,

Să eliberez tristețea,gustul ei,amarul fierii,
Să închid singuratatea în fundația zidirii,
Mântuind clipe ucise în trecutul fantomatic,
Să renasc în primăvară,din substratul meu genetic.

De acelasi autor: 

Simfonia noptii

Cantec de leagan

Trezirea la viata