9 Mai 1877

9 MAI 1877

Autor : Aurelia Oancă

Pe cât sânge și pe câte oase
Se așază fericirea noastră ?
Veșnicia peste ele coase
Iarba verde și o floare-n glastră.

Stau străbunii duși în altă lume
Să vegheze tot ce azi avem,
Adunând în ei grele cutume,
Dar cu gând la noi, ei nu se tem.

Protejați să fim mereu de jertfa lor,
Noi ar trebui să nu uităm,
Sub pământ și-n cer rănile dor,
Deci, pios omagiu să le dăm.

Oricâte cuvinte noi am spune
Nu vor fi deajuns să mulțumim,
Dar un gând frumos cununi va pune
Peste jertfa-mpinsă la sublim.

De aceea vin c-o rugăminte
Osanale azi să înălțăm,
Nu-i nevoie de multe cuvinte
Doar că îi iubim și nu-i uităm !

De acelasi autor: 

Floare de colt

Trupul tarii

Alge