Flacara sarutului

Flacăra sărutului

Autor: Daniel Visan Dumitriu

 

Sunt flacăra sărutului sălbatic,

desprinsă dintr-o lume ireală

în care timpul a rămas ostatic,

iar muzica a devenit carnală.

 

Mereu arzândă, veselă și vie,

cu frica doar a jarului mocnit,

dansez, atât cât viața va să-mi fie,

preludiul unui drum spre infinit.

 

Dar și atunci, în zboru-mi de scânteie,

voi căuta o cale spre o viață

în care un sărut să-mi fie cheie

ce va deschide porți de fortăreață.

 

Voi reaprinde focuri prin uitare

și am să fiu păcatul de pe buze

ce-l vor și-l cer în rugi ca o chemare

din jarul încă viu de printre spuze.

 

Eu, flacăra sărutului, acum,

pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,

îți caut pe sub vălul de parfum

iubirea, focul meu să întrețină.

De acelasi autor: 

Sonetul zeitei calatoare

Murmur in aripi de vant

Iubirea lor