MEDITAȚIE
Autor: Aurelia Oancă
Doamne, când ai coborât lumina
Peste noi, peste pământ,
Ai luat și lumii vina,
Ai pus pacea în cuvânt.
Un covor de flori e câmpul,
Cerul este poarta vieții,
Pașii noștri bat Olimpul,
Ca și raza dimineții.
Codrii sunt plămânii Terrei,
Ca soldați apărători,
Timpul e măsura erei,
Noi prin el, doar călători.
Ochii noștri sunt fereastra
Înspre sufletul rănit,
Inima e precum glastra
Care ține flori de-argint.
Gura noastr-i ca izvorul
De cuvinte care duc,
Un mesaj mânat de dorul
Ce acum e ca năuc !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 
Ca un fluid de iubire,fiecare cuvânt curge ,,singur” .Dar cat de sensibil…de parca fluturii ar dona aripile pentru adierea vântului.ce abea misca .Daca citesti printre rânduri…e o fetiță speriată ca s-a facut matur.Respectul meu pt ceea ce scrieti
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Felicitari doamnei Oanca Aurelia pentru aceasta minunata poezie !
ApreciazăApreciază