LA POALELE PĂDURII
Autor: Aurelia Oancă
În venele pădurii curge sânge,
Din el au răsărit mulți roșii maci,
Căci nu putea pădurea care plânge
Să mai îndure omule, ce faci!
Din frunza verde curge doina dulce
Și lacrimile ei au picurat
Peste pământul care-ncet aduce
Din rădăcini un zbucium murmurat.
Când vântul se strecoară printre ramuri
Cu sufletul de moș îndepărtat,
Care-a murit purtând a țării flamuri,
Cu pieptul său pământu-a apărat.
Azi câmpul de la poalele pădurii
S-a îmbrăcat în macii purpurii,
Tu, omule! Alungă norii urii
Și fă din viața Terrei, bucurii!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 