Dansul vantului salbatic

Dansul vântului sălbatic

Autor: Daniel Visan Dumitriu

 

Ai strâns noduri de-ntuneric într-o-ncrâncenată plasă

De frustrări înghesuite printre ochiuri disperate

Să rămână-n miezul nopții în lumina ce se lasă

Pe sub razele de Lună, libere și goale, toate,

 

Să pătrundă și să treacă vântul rece printre ele,

Să n-atingă-n zbor strânsura ce le-nchide-n colț de lacrimi

Înroșite de rugina picăturilor de stele,

Toate – moarte și căzute, toate – prefăcute patimi.

 

Trece-ntr-o vâltoare vântul, într-un șuier de blesteme,

Printre nodurile tale, plasă vrednică de milă,

Înnodată în tăcere, chinuită de dileme,

Verde-n mucegaiul nopții, neagră sub a Lunii silă,

 

Rupe-a sârmelor strânsoare și le calcă în picioare

Într-un dans nebun, sălbatic, ca în nopțile acele

Când se-arată prin poiene, goale și atrăgătoare,

Dintr-o lume-ntunecată, nălucirile de iele.

De acelasi autor: 

Sonetul zeitei calatoare

Murmur in aripi de vant

Iubirea lor